Meteora este al doilea mare şi important centru monastic ortodox al Greciei, după Sfântul Munte Athos.
Uriaşii de piatră ai Sfintei Meteora se înalţă din timpuri străvechi, tăcuţi şi neclintiţi, în latura nord-vestică a Tessaliei, lângă albia râului Pinios, între crestele Koziakas şi Antichassia din munţii Pindului. Pădurea de stânci cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, îngerii păzitori ai oraşului Kalambaka şi ai satului Kastraki, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei.
Pe culmile neumblate ale acestor stânci plăsmuite şi binecuvântate de Dumnezeu, îndrăzneţul şi hotărâtul ascet monah a descoperit calea spre lăcaşurile cereşti prin sfinţire şi îndumnezeire. Piscurile aflate între pământ şi cer au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.
Primele menţiuni despre Sfânta Meteora - mărturie a lui Hristos, continuitate vie a Unicei, Sfintei, Soborniceştii şi Apostoleştii Lui Biserici, se pierd în negura vremurilor şi a tradiţiilor. Izvoarele istorice atestă existenţa unei prime comunităţi ascetice în scorburile stâncilor bătute de vânturi şi ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea.
În preajma secolului al XIV-lea, cuviosul Atanasie Meteoritul întemeiază pe cea mai mare stâncă a pădurii de piatră, prima chinovie monastică, Marele Platihitho sau Marele Meteor şi-i stabileşte tipicul. De atunci, 24 de mănăstiri, alături de cele mai înainte existente, foarte multe mici mănăstiri, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice, iau fiinţă sau se refac şi înfloresc spre slava lui Dumnezeu. Secolul al XIV-lea este considerat apogeul aşezării monastice de la Meteora.
Dintre mănăstirile existente atunci, unele sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mănăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mănăstirea Sfântul Grigorie, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mănăstirea Sfântul Modest, Mănăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă). Altele se conservă bine şi fiinţează şi în prezent constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mănăstirea Marele Meteor, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Rousanou, Mănăstirea Sfântul Ştefan şi Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas.
Meteora este în totalitate pământ sfânt, loc sfânt zidit şi păzit de Dumnezeu, pentru că aici s-a sfinţit fiecare stâncă, fiecare peşteră, fiecare piatră, pentru că o mulţime de cuvioşi ascetici şi martiri s-au rugat şi s-au îndumnezeit pe stâncile şi văile acestui loc.
Pentru mărturia ei creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 şi Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.
Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente.
Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, pelerinul care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două - trei zile. În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.
Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.
Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată. De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.
În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici. Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.